31 august. Pregatirile pentru aceasta mult asteptata sarbatoare au fost incepute si finisate inca din timp. Ziua limbii romane, zi frumoasa in care Republica Moldova nu doar isi consolideaza statalitatii ci si independentei. Doar de ce nimeni nu observa o puternica incordare a autoritilor privind dezbaterea temei : Limba Romana versus Limba Moldoveneasca.
De ce am ajuns ca in loc s-a ne bucuram de frumusetea graiului nostru, atit de slavit si in imn “Limba noastra-i o comoara”, noi o inlocuim cu o multitudine de cuvinte imprumutate din rusa, sau adaptate. Caci anume asta ne reprezinta, ne valorifica si ne creeaza fata in ochii tuturor. Nu in zadar se spune ca suntem un neam al nimanui daca nu stim nimic despre trecut, suntem dusi in eroare privind prezentul, si adormiti in vise despre viitor.
Cum se simte limba română în societatea basarabeană la 20 de ani de cînd s-a decis să se scrie în grafie latină şi să se vorbească în limba română? Pina si vorbitorii de romana nu pot duce un trai linistit in tara sa fara a fi luat in ris. Cel mai bine acest fenomen se observa in urbe, cind “a fi la moda” este a nu vorbi limba romana. Daca Europenii au ajuns la includerea in limbajul uzual a cuvintelor din engleza, cei de la noi inca mai traiesc cu idea ca Rusia de la noi din tara e Rusia din afara Tarii. De ce la 20 de ani majoritatea alolingvilor nu vorbesc româna şi nici nu sînt motivaţi să o înveţe? Vina o purtam noi, caci le-am creat conditii. Sunt aproape sigur, ca ajutorul Oamenilor Nostri Buni privind adaptarea noilor veniti si a minoritatilor, s-a transformat intr-o subminare ideologica,a limbii, culturii.
De ce nu cautam sa valorificam cultura noastra, sa editam carti, sa organizam festivitati pentru a pune in evidenta ceea ce ne reprezinta, care ar fi moneda noastra de schimb intr-o relatie cu alte culturi? Insa aceasta lupta pentru edificarea lor, deseori, e dusa de cei ce sunt simpli puratori ai limbii, a caror munca nu e atit de evidenta, si care ar trebui amplificata de cei care detin mai multa putere, influenta vizibila - functionarii de stat . Insa e un fenomen destul de obisnuit ca acestia s-a se afle intr-o vacanta in perioada sarbatorii. Romana stalcita a acestora e transformata in moldoveneasca pentru care se “merita” de luptat, unde suntem in tara ca intr-una straina.
Problema noastra? Indiferenta! O indiferenta fata de tot, preponderent fata de lucruri care astazi capata un pret mai mic, din punct de vedere material, s-au schimbat prioritatile. Tot ce poarta nota culturii: cantec, poezie, dans, gand, carte – tine de limba, de capacitatea noastra de intelegere, interiorizare si adaptare.
Asa cum spunea si Albina Dumbraveanu, Institutul de Filologie A.S.M . ” Până la urmă, atitudinea faţă de limba ţării este un indiciu al nivelului intelectual şi al demnităţii umane şi naţionale. ” . Cu timpul valorile noastre devin mai opace : ori vrem s-a adaptam alolingvii culturii noastre, odata ce au ales s-a traiasta pe teritoriul tarii noastre, ori s-a trecem cultura strainilor prin noi, riscand s-o tulburam pe a noastra.
Un exemplu demn ar putea fi : “Intalnindu-se 2 basarabeni si un alolingv, cei 2 se vor stradui sa vorbeasca in limba celui in minoritate, ca asa vrem sa-i ajutam pe cei straini. Iar daca s-ar intalni 2 alolingvi si un basarabean, tot omul nostru se va stradui sa vorbeasca in limba acestora, el doar e unu, iar ei 2. ”. Si asta se intampla in tara noastra, unde dupa ceva timp de independenta strainii ar trebui s-a constientizeze ca sunt inca oaspeti, atat timp cat nu onorezi valorile tarii gazde. De ce locuind o viata in Basarabia, nu au sesizat necesitatea unei invatari a limbii? Pina si ambasadorii straini, un exemplu ar fi cel Ceh, poate s-a depuna efort pentru a se integra in cultura tarii in care traieste, pe cand pentru alolingvii e o mai mare onoare de a-si duce “cultura” si aici, la noi. Daca inainte nu puteai fi angajat daca nu stiai limba de stat – limba romana – acum nu poti fi anagajat daca nu cunosti o adoua limba – rusa.
De ce cetatenii nostri se tem sa recunoasca ca limba moldoveneasca e limba romana, doar adaptata cu micile rusisme. Singurul argument e teama de o eventuala unificare a Romaniei cu Basarabia, ca iesirea de sub tutela Rusiei ne va duce intr-un dezastru economic si mai mare. Pe cind nimeni nu le propune o unificare teritoriala ci o uniune a valorilor si a culturii romane, suntem un neam cu o limba . Limba este ceea ce ne uneste gandurile, ideile, dar nu vecinatatea pur fizica sau prezenta/ lipsa sirmei ghimpate dintre noi. Negam toate astea de teama unei schimbari. Nimeni nu a spus ca e usor – totul se face in timp si cu dorinta.
Daca aceasta sarbatoare,”Ziua Limbii noastre cea Romane” de pe 31 august, inca rezista , poate mai e o sansa ca se va trezi nu doar generatia tinara ci si constiinta celor mature, ca a venit timpul de a da natiunii nostre o suflare noua. Insa ramane de sperat ca insufletirea nu se va consuma doar in aceste zile, ci va avea ecou si in continuare. Cu totii stim ca demult a venit timpul pentru o schimbare.
Cu toate argumenetele enumerate mai sus, mai sunt oameni care inca cauta s-a ne trezeasca la viata, s-a ne arate frumusetea graiului nostru. Pentru ca, la urma urmei, in scoli invatam Limba si Literarura Romana, vorbim, cintam si gindim in romana.
Caci anume astfel ne aducem aminte de izvoarele neamului si culturii noastre, ne impartasim bucuriile si tristetile, grijile si realizarile.
Copii nostri, chiar daca inca nu vorbesc, parca ginguresc in limba noastra.
Zimbetul, fericirea, plinsul si grijile au aceeasi limba.
Ne felicitam unii pe altii si ne bucuram de sarbatoare. Pastram in constiinta noastra ca suntem un neam cu o traditie bogata, cu oameni mari si cu un viitor frumos.
O limba avem, si daca vom uita de aceasta parghie care ne unifica intr-un tot, vom uita de noi, vom balansa intre multitudinea culturilor din tara, si care incep sa se afirme din ce in ce mai mult.
NU uitam de limba romana –
NU uitam de istorie
NU uitam de trecutul glorios NU uitam de eroii nostri nationali
NU uitam de sarbatoarea noastra nationala 31 august.
DA…IUBIM LIMBA NOASTRA CEA ROMANA
... asa sa ne ajute Dumnezeu (cam.52)
RăspundețiȘtergere